O privire emoționată și primii pași făcuți în curtea grădiniței, unde de atâtea ori și-au însoțit și așteptat nepoții… Chiar ei, cei mai înțelepți și răbdători susținători ai copiilor, bunicii și bunicile zilelor noastre.

Nu sunt așa cum ne-am obișnuit să-i portretizăm în trecut, sunt tineri, cu multă energie și mai ales, cu deosebită deschidere. Primesc cu drag cadourile pregătite cu imaginație de nepoți, cu uimirea că astăzi ne-am gândit și la ei. Ziua bunicilor a început cu cântece, flori și îmbrățișări și s-a încheiat cu lacrimi cu greu reținute în colțul ochilor. Dar sunt lacrimi de bucurie, care evaporă bariera între generații și face din trecerea timpului un aliat.

Chiar așa am numit-o, Șezătoare între generații, un impuls de a oferi recunoștință tocmai celor pe care adesea îi tratăm ca și cum ni se cuvin și îi prețuim abia când nu mai sunt. Ne-au uimit smerenia, eleganța și disponibilitatea bunicilor de a se juca în spațiul pe care l-am pregătit cu atâta drag, lăsându-i pe copii cu zâmbetul pe buze și cu mândria că “ei sunt bunicii mei”.

Chiar și cei ai căror bunici sunt la distanță de timp sau spațiu, au simțit prezența iubirii necondiționate a copiilor.

Dincolo de îndemnul consumerist “cine nu are bunic, să își cumpere”, noi, cei de la Atlanthea, vă reamintim: “Cine are bunici, să-și găseasca timp să le mulțumească!”.

Denisa Neacșu – Psiholog Atlanthea

Inapoi la Blog